Mereu m-am gandit ca orice s-ar intampla credinta va ramane mereu in inimile noastre, in mintea noastra....asa ca nu va pierdeti credinta indiferent prin ce treceti.
Sa va povestesc ceva, prin ce spaima am trecut eu si sotul meu aseara: era ora de masa a fetei 19:30 si trebuia sa manance, am dus-o in bucatarie si m-am intors in sufragerie sa iau ceva si cand ma intorc fetita mea dormea profund in masuta tip scaunel.
Am zis sa o ridic si sa o duc in pat sa-si continuie somnul, a inceput sa planga si am pus-o in patut ei si a adormit la loc. Pe la ora 20:30 s-a trezit din nou si plangea iarasi, era un pic transpirata la capusor, dar nu am dat mare importanta. Am dus-o iar in bucatarie si i-am pregatit papa si am inceput sa ii dau o lingurita, doua si vad ca ii tremura cand gura, cand mainile...am zis ca vad rau si totul e in mintea mea...dar nu aproape terminase tot si iar tremura si vad ca se invinetise in jurul gurii si speriata il chem pe sotul meu sa vada daca e asa sau mi se pare....
A luat fata si a dus-o in sufragerie, incercand sa imi continui treaba: sa spal vasele, sa strang de prin bucatarie....
Ma trezeste un tipat puternic: era sotul meu "Mama....fata!" si fug repede el suna la telefon pe vara lui care este medic pediatru, ma uit la fata era toata vanata si in jurul gurii si buzele ma sperii si eu si mai tare. Am fugit cu ea invelita intr-o patura la spital si in masina nu i se vedeau decat ochisorii caprui si insistenti care se uitau la mine si numai clipeau.As fi vrut sa tipe, sa vorbeasca, sa rada. dar numai asa nu.................
In mintea mea imi ziceam mereu...trebuie sa fiu tare pentru ea, trebuie.......si am stat pentru un moment si mi-am zis sa incerc sa ma rog la Dumnezeu, atat imi ramane....am incercat, dar de spaima care o aveam nu reuseam.....si mi-am zis de multe ori de cate ori am avut nevoie de ajutorul Domnului l-am primit si acum sigur il voi primi si se va sfarsi totul cu bine....sunt sigura de asta....asa ca Doamne ajuta sa fie bine!
Am ajuns la spital a controlat-o si trebuia cica in urma la ce s-a intamplat sa faca temperatura....dar i-au luat-o de vreo 3 ori si nu avea nimic...avea sub 37 de grade celsius cum nu a avut niciodata....a conectat-o la aparat sa ii asculte inima de doua ori si nu avea nimic....si tot asa...la plamani....nu avea nimic....pana la urma nu stiu ce a fost....dar a fost o spaima cumplita.....
Si asa s-a terminat tot si am mai zis inca o rugaciune si s-a terminat si seara:
"DOAMNE, TE IUBESC SI AM NEVOIE DE TINE, VINO IN INIMA MEA SI BINECUVANTEAZA-MA PE MINE, PE FAMILIA MEA, CASA MEA SI PRIETENII MEI, IN NUMELE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS.AMIN!"
Asa ca ori s-ar intampla, prin ce veti trece....nu uitati exista Dumnezeu si va fi aproape de voi mereu...credinta in EL trebuie sa aveti si el va v-a ajuta mereu...indiferent prin ce treceti....Doamne ajuta!
